Перевод: с немецкого на все языки

со всех языков на немецкий

se indurare

  • 1 abhärten

    abhärten, I) eig.: durare (z. B. ferrum ictibus: u. igni hastam). – II) übtr.: a) körverl. durare (z. B. corpus). – firmare (festmachen, kräftigen, z. B. corpora iuvenum labore). – corroborare (kernhaft machen). – in labore et patientia corporis exercere (in Arbeit u. Ausdauer üben, z. B. iuventutem). – sich abh., se durare; labori ac duritiae studere (sich der Arbeit u. Abhärtung befleißigen). – gegen Schläge abgehärtet (gefühllos) werden, ad plagas durari. – b) geistig: durare. – gegen etw. abgehärtet sein, obduruisse ad alqd (z. B. ad dolorem novum, v. Gemüt: ad fortunam, v. Pers.). – sich abh., animum od. se indurare (z. B. gegen etw., adversus alqd). abgehärtet, a) körperlich: duratus (je nach dem Zihg. mit dem Zus. laboribus, rusticis operibus, multā exercitatione, usu armorum). – induratus (z. B. periculis laboribusque). – patiens laboris od. laborum (aushaltend in Arbeit, Strapazen). – patiens aestus et frigoris (aushaltend in Hitze und Kälte). – ganz a., duratus omnium rerum patientiā: gar nicht a., intolerantissimus laboris atque aestus (in bezug auf Strapazen u. Hitze). – b) geistig: duratus (z. B. ad omne facinus).

    deutsch-lateinisches > abhärten

  • 2 salzen

    salzen, salire alqd. sale conspergere oder aspergere (mit Salz bestreuen). – salem aspergere alci rei (Salz streuen an etwas). – sale condire (mit Salz anmachen, würzen). – sale indurare (mit Salz haltbar machen, einpökeln). – tüchtig s., sale obruere.

    deutsch-lateinisches > salzen

  • 3 stumpf

    stumpf, hebes (ohne Schärfe, z.B. gladius, hasta, angulus; dann bildl. geschwächt, kraftlos, z.B. sensus, oculi, aures; u. stumpfsinnig, z.B. homo, ingenium). – obtusus. retusus (an der Vorderseite durch Stoßen oder durch den Gebrauch übh. abgestumpft, z.B. gladius, culter, angulus; dann bildl. = abgestumpft, stumpfsinnig, z.B. ingenium); verb. obtusus et hebes (z.B. falx). hebetatus (stumpf gemacht, bes. bildl. = geschwächt, kraftlos, z.B. corpus, animus). – imbecillus. debilis (schwach, gebrechlich, z.B. corpus, homo). – tardus (geistig träge, schwachköpfig, z.B. ingenium, homo): verb. hebes et tardus (z.B. sensus). – torpens (gefühllos, v. Gliedern, v. Gaumen). – st. an [2246] Geist u. Körper, animo simul et corpore hebetato: st. an Geist, hebetis od. tardi ingenii. – st, sein, hebere. obtusā esse acie (eig.); hebetem od. hebetatum od. obtusum esse (eig. u. bildl.); torpere (eig. und bildl.). – st. werden, hebetem fieri od. reddi. hebetem esse coepisse. hebescere (eig. u. bildl.). – st. machen, rem od. alqm hebetem reddere (eig. u. bildl.); hebetare alqd od. aciem alcis rei (eig. und bildl., z.B. hastas: u. aciem oculorum: u. aurium sensum); obtundere alqd od. aciem alcis rei (eig. u. bildl., z.B. gladios od. aciem gladiorum: u. aciem oculorum: u. sensus); retundere alqd (eig. u. bildl., z.B. securim, asciam: u. aciem oculorum); praestringere alqd (eig. u. bildl., z.B. aciem ferri: u. aciem oculorum, animi): jmd. (jmds. Körper) stumpf machen, alqm od. alcis corpus imbecillum reddere: jmd. für etwas st. machen, alqm ad alqd hebetem reddere; alqm indurare adversus alqd.

    deutsch-lateinisches > stumpf

  • 4 verhärten

    verhärten, I) v. tr. durare; indurare. – II) v. intr. durari; durescere. Verhärtung, duritia; durities.

    deutsch-lateinisches > verhärten

См. также в других словарях:

  • îndurare — ÎNDURÁRE, îndurări, s.f. Acţiunea de a (se) îndura şi rezultatul ei; putere de a răbda; răbdare; milă, compătimire, bunătate. – v. îndura. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNDURÁRE s., interj. 1. s. v. iertare. 2. interj. v.… …   Dicționar Român

  • indurare — in·du·rà·re v.tr. e intr. LE 1. v.tr., rendere duro, indurire | fig., rendere insensibile, indifferente: i cor che ndura e serra | Marte superbo e fero (Petrarca); rendere ostinato in un vizio, una colpa e sim. 2. v.intr. (essere) diventare duro …   Dizionario italiano

  • endurer — [ ɑ̃dyre ] v. tr. <conjug. : 1> • XIe; lat. médiév. indurare, ext. de sens du lat. class. « (se) durcir » ♦ Supporter avec patience (ce qui est dur, pénible). ⇒ souffrir, subir. Endurer la faim, la soif, le froid. Endurer stoïquement qqch.… …   Encyclopédie Universelle

  • milă — MÍLĂ1, mile, s.f. 1. Sentiment de înţelegere şi de compasiune faţă de suferinţa sau de nenorocirea cuiva; compătimire; îndurare; milostenie. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) milă = crud, nemilos, neîndurător. ♢ loc. adv. De milă sau de mila cuiva =… …   Dicționar Român

  • îndura — ÎNDURÁ, îndúr, vb. I. 1. tranz. A suporta cu răbdare un necaz, o durere, o boală etc.; a pătimi, a suferi. 2. refl. A se arăta milos, bun; a se îndupleca. ♦ A i fi milă cuiva de cineva. 3. refl. A consimţi, a l lăsa pe cineva inima să..., a se… …   Dicționar Român

  • endurar — (Del lat. indurare.) ► verbo transitivo/ pronominal 1 Poner una cosa dura: ■ el cemento rápido se endura en poco tiempo. SINÓNIMO endurecer ANTÓNIMO reblandecer ► verbo transitivo 2 Soportar una persona una cosa: ■ no sé cómo puedes endurar su… …   Enciclopedia Universal

  • indurer — [ ɛ̃dyre ] v. tr. <conjug. : 1> • 1837; a. fr. « endurer »; de induré ou du lat. indurare → endurer ♦ Méd. Durcir (un tissu organique). Inflammation qui indure un tissu. Pronom. Tumeur, furoncle qui s indure. P. p. adj. Chancre induré. ●… …   Encyclopédie Universelle

  • mizericordie — MIZERICÓRDIE s.f. (livr.) Milă, îndurare, milostivire. – Din lat. misericordia. Trimis de LauraGellner, 02.06.2004. Sursa: DEX 98  MIZERICÓRDIE s. v. îndurare, milă, milo stivire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  mizericórdie s. f …   Dicționar Român

  • induration — [ ɛ̃dyrasjɔ̃ ] n. f. • v. 1370; « endurcissement du cœur » v. 1300; lat. ecclés. induratio ♦ Méd. Durcissement d un tissu (⇒ sclérose). ♢ Partie indurée. ⇒ callosité. Les cors sont des indurations. ● induration nom féminin (bas latin induratio,… …   Encyclopédie Universelle

  • aman — AMÁN interj., subst. 1. interj. (înv.) Îndurare! iertare! 2. subst. (În expr.) A fi (sau a ajunge) la aman = a fi (sau a ajunge) la mare strâmtoare. A lăsa (pe cineva) la aman = a părăsi (pe cineva) când are nevoie de ajutor. – Din tc. aman.… …   Dicționar Român

  • clemenţă — CLEMÉNŢĂ, clemenţe, s.f. (livr.) Indulgenţă, iertare, îndurare; bunătate (a unui superior faţă de inferiorii săi). – Din lat. clementia, fr. clémence. Trimis de ibogdank, 13.02.2004. Sursa: DEX 98  CLEMÉNŢĂ s. v. iertare, indulgenţă, îndu rare,… …   Dicționar Român

Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»